Rece sufla vant in albia secata
Soarele-a ars graul ce noi l-am scos din piatra
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.
Si vine ploaie mare si focul o sa-l stinga
Si cine-n suflet iarasi odaia o s-aprinda?
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.
Si vine noapte deasa si drumul ni-l ascunde
Ca singuri sa patrundem padurea numai umblet.
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.
Si vine apa mare si podul ni-l darama
Si mult prea larg e raul ca tu sa-ntinzi o mana
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimïlor tale.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
www.youtube.com/watch?v=gydyFCfZHXU
frumoasa balada
la cutremur - tin minte - vroiam sa fac o trupa roc- venem cu unu - care cica imi facea bass- de la sf ghe-
la galati- ( stateam in aleea circului - unde inca am un apt)
a inceput un vuiet- vibrau stilpii de telegraf
iar pamintul se valurea ca o apa - bucurestiul e pe nisip-
www.youtube.com/watch?v=qJoDFMbt4Q4
ei nu au voie sa se evidentieze-
deconspire-
www.youtube.com/watch?v=-KUBZN09aYc
Rece sufla vant in albia secata
Soarele-a ars graul ce noi l-am scos din piatra
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.
Si vine ploaie mare si focul o sa-l stinga
Si cine-n suflet iarasi odaia o s-aprinda?
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.
Si vine noapte deasa si drumul ni-l ascunde
Ca singuri sa patrundem padurea numai umblet.
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimilor tale.
Si vine apa mare si podul ni-l darama
Si mult prea larg e raul ca tu sa-ntinzi o mana
Si nu lasa Maicuta sa pierim pe cale,
Noi ce suntem fii ai lacrimïlor tale.